E o vârstă la care mersul tiptil prin dormitor ca să nu sperii spiridușii casei este foarte logic. La fel de logic e și să le lași bucăți minuscule de mâncare în boluri minuscule de jucărie.
E o vârstă la care mersul cu bicicleta printre opt bălării este “cea mai tare expediție cu aventură”. La care doi nori de pe cer sunt delfini care fac un plan, iar câinii și pisicile vorbesc, “dar nu mai înțelegi tu, mama, ce vor să spună. Eu încă pot!”
E o vârstă la care totul e posibil. În hămesita lor curiozitate, totul este bucurie și mirare. Și totul devine o lecție.
Nu trebuie să fii doctor în științele educației, nici vreun guru al parentingului și nici psiholog ca să intuiești măcar - dacă nu care cumva să înțelegi de la bun început - la ce sunt bune jocul, joaca și jucăriile pentru copii.
De fapt, în joc și joacă e toată șmecheria. E cheia spre învățare. Joaca le îmbogățește cunoașterea - și e firesc, pentru că fiecare informație vine la pachet cu o experiență. Plăcută! Iar când vine în tandem cu experiența, informația se lipește de creier. Joaca îi ajută pe copii să își transforme curiozitatea în cercetare, le dă curaj să experimenteze și îi învață să facă echipe și să lucreze în echipe. Le dezvoltă limbajul, îi ajută să găsească singuri soluții și - probabil cel mai valoros beneficiu dintre beneficii - capătă abilități de învățare independentă. Mai simplu și mai entuziast spus, se prind sigur cum să învețe!
Pentru un copil, joaca este ce e benzina pentru mașină
Dincolo de intuiție și de experiențe personale, sunt zeci de ani de studii psihologice și comportamentale, sunt zeci de ani de cercetări. Concluziile sunt, una peste alta, cam aceleași.
Joaca îi face pe copii mai deștepți
Prin interacțiunea lor cu jucăriile, copiii capătă primele abilități de bază. Și primele informații de bază. Să ne imaginăm că se joacă frenetic și bucuros cu un trenuleț. Nu numai că el află cu ocazia asta distractivă ce e trenul, dar înțelege și cum funcționează roțile. Cum se folosesc șinele. Ba chiar și cum funcționează gravitația. Bonus, e de-ajuns un trenuleț de jucărie și copilul poate dobândi informații despre culori, forme și dimensiuni.
Joaca este temelie a comportamentului social
Când ești copil și te joci în echipă cu alți copii, înveți enorm. Aștepți să îți vină rândul, colaborezi cu cine o fi în “tabăra” ta, respecți reguli, înțelegi victoria (și te bucuri de ea) și experimentezi înfrângerea. Care, nu-i așa, nu-i un capăt de lume, e doar parte din joc.
Sunt și valoroase semințe de empatie sădite acum. Copiii care se joacă împreună vor deveni adulți care pot lucra împreună, în echipe. Iar aceasta chiar e o abilitate trebuincioasă.
Una peste alta, în jocuri și în joacă se pun bazele relațiilor sociale.
Joaca îmbunătățește concentrarea și îl ajută să fie atent la ceva anume mai mult timp
N-ai văzut copii care sunt atât de absorbiți de joaca lor încât nu te-aud decât dacă pornești sirena? Asta chiar e lucru bun: joaca îl ajută să se concentreze asupra unei anume acțiuni. N-o să treacă multă vreme și o să aibă nevoie de această abilitate la școală, de pildă. La ore și la teme. Bine, nu că am vrea să vorbim despre teme acum, le-am invocat doar pentru că oricum nu prea au cum să scape de ele.
Joaca este aur curat pentru creativitate
Copiii mici sunt mari maeștri în gândirea ludică, iar asta e magic. Tânjim uneori, ca adulți, după anii în care broaștele aveau un dans secret pe care ni-l arătau doar nouă, zânele ne lăsau bilete secrete cu scrise cu scris secret, în dulap chiar se putea ascunde o cu totul altă lume pe care și noi ne simțeam în stare să o salvăm în caz de primejdie. Imaginația e locul în care orice e posibil. Ne facem mari și descoperim că problemele “de aici” au deseori soluții “acolo”, în acel loc magnific în care renunți la bariere.
“Adevărata dovadă de inteligență nu stă în cunoaștere, ci în imaginație.” O spunea Einstein și nici nu ne-ar trece prin cap să îl contrazicem vreodată.